Termenele de plata la 60 de zile dupa factura. Tu stii cand si cum sa le exploatezi ?

04-05-16 Ligia Seceleanu 0 comment





Atât în calitate de consumator, cât și de profesionist, ești interesat în mod direct de facturi. Așa cum știm cu toţii, factura este acel formular care te notifică că esti datornic – că obligaţia ta bănească faţă de  un creditor este datorată.

 

Dar vestea bună este că odată ce primești factura, dispui de un termen de X zile pentru a o plăti. În calitate de consumator ești interesat pentru că, spre exemplu, când primești iarna factura de 2000 de lei la încălzire (gaz sau electricitate sau amândouă), ai încă 30 de zile să faci rost de banii respectivi.

În calitate de profesionist te interesează pentru că dacă intervii în sectorul B2B ai nevoie să știi când vei fi plătit (pentru a asigura cashflow-ul constant în companie – ideal fiind deci să fii plătit la început sau înainte de executarea serviciului) și mai ales ai nevoie să știi ca să îţi poţi negocia cu proprii tăi furnizori termele de plată.

Un exemplu este cel al unui client cu care negociezi să fii plătit la 60 de zile, când ţie îţi vine factura de la furnizor/locator și trebuie să o plătești la 30 de zile. Această situaţie presupune că dispui deja de banii aceștia sau că te împrumuţi să faci rost, având în vedere că tu trebuie să dai bani înainte să îi primești de la proprii clienţi.

 

Îţi vom prezenta în continuare principalele reguli referitoare la negocierea termenelor de plată.

 

1. Factura din perspectiva consumatorului

Legea Nr. 72/2013 reglementează eventualele întârizieri de plată între profesioniști. Consumatorii sunt deci în mod expres excluși din domeniul de aplicare al legii (Art. 2 b).

Din perspectiva consumatorului captiv, lucrurile par să se fi amelirart (deși, nu îţi imagina progres care să merite ovaţii!), măcar în măsura în care există prevederi aparte.

În Legea Nr. 51/2006, facturile de la serviciile comunitare de utilităţi publice se emit până la data de 15 a lunii următoare celei în care prestaţia a fost efectuată. Consumatorul are 30 de zile pentru a plăti, urmând ca la 45 de zile de la primirea facturii (cu un preaviz de 5 zile – toutși- ), să i se întrerupă serviciul.

Pe scurt – 30 de zile este standardul. Dacă anumiţi operatori, în încercarea lor de privatizare oferă un termen prelungit de plată, nu considerăm că este imposibil, dar considerăm că trebuie să își recalculeze preavizele proporţional cu durata existentă.

Pentru noi, consumatorii este bine să avem termen prelungit. Imposibil este să avem un termen prescurtat.

 

2. Factura din perspectiva unui profesionist

 

Cu Legea Nr. 72/2013 avem două noţiuni principale – termen legal de plată și termen contractual de plată.

Termenul legal de plată înseamnă acel termen maxim dispus de lege pentru plata facturilor. Potrivit Art. 5 al Legii – orice termen de plată nu poate fi mai mare de 60 de zile calendaristice.

Termenul contractual de plată înseamnă ceea ce convin părţile să specifice în contract. Astfel, părţile unui contract B2B pot conveni asupra unui termen legal de plată mai mare decât cel legal de 60 de zile, cu condiţia ca acesta să nu fie abuziv.

La Art.14 din Legea Nr.72/2013 există o serie de clauze calificate ca fiind abuzive în contractele dintre profesioniști. La punctul f) este expre menţionată stipulaţia contractuală care permite stabilirea unui termen pentru emiterea/primirea facturii.

Astfel, factura trebuie emisă atunci când serviciile au fost executate sau produsele livrate. Asupra dăţii de emitere/primire factură nu putem deci stipula într-un contract un termen suplimentar, orice astfel de clauză fiind lovită de nulitate absolută.

De la data emiterii/primirii facturii însă putem adăuga un termen suplimentar de plată.

În altă ordine de idei, profesionistul nu are obligaţia expresă de a justifica termenul superior celor 60 de zile, însă este recomandat, având în vedere că poate fi abuziv, să se prevadă în contract motivul pentru care s-ar impune un altfel de termen.

Pentru noi, în practică, ar însemna spre exemplu faptul că putem cere furnizorilor sau subcontractorilor să îi plătim la 60 de zile, dacă justificăm faptul că noi înșine suntem plătiţi de către proprii noștri clienţi la 30 de zile.

Astfel, în cazul în care oferim servicii clienţilor, putem spre exemplu să le cerem să fim plătiţi la 90 de zile, în condiţiile în care avem facturi periodice sau recapitulative pe o perioadă precedentă, sau la 15 zile, în cazul în care este necesară o sumă de bani pentru procurarea materialelor destinate oferirii de servicii viitoare.

 

În concluzie, strategia de plată a facturilor se hotărăște în funcţie de contractul pe care îl încheiem, în funcţie de prestaţia sau produsul pe care le urmărim și ţin cont de strategia globală de plăţi a unei întreprinderi.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 



Lasă un răspuns

%d blogeri ca acesta: