Principiul template-ului la template – logica pagubitoare a micului antreprenor.

19-09-16 Ligia Seceleanu 0 comment

Pe când în corporații se industrializează și reindustrializează proceduri, procedee, mici aliniamente și noi regulamente, micul antreprenor se surprinde spunându-și că nu numai că nu înțelege toate aceste uneltiri ci că și sunt de prisos.
În vremea asta, corporațiile câștigă teren, muncă și resurse pentru că își standardizează și reinventează schemele organizatorice și documentele ca să câștige eficiență.
Când și unde devine absurd? Când micul anterprenor se întâlnește cu marele corporatist și încearcă să dialogheze.

Delimitarea problemei template-urilor

În lumea template-urilor (i.e. acea hârtie standard care te ajută să nu stai ca să inventezi roata și să ai o bază de discuție) și a documentelor răslucrate de armate avocățești, template-ul este adesea o desvârșire a firii mârșave a creatorilor săi. Fiind o desăvârșire, template-ul e unic și perfect și servește unui scop (în practică)…să muncești mai puțin…pentru că prevede absolut toate situațiile posibile pentru ca, doar-doar, ar fi trimis la semnătură și atât.
Micul antreprenor însă se sperie la vederea celor 50-60 de pagini – lectură interesantă de altfel, presărată de slang de specialitate – și de “hârțogăiala” aferentă. Astfel, micul antreprenor va cere de fiecare dată îndepărtarea uneia sau mai multor blocuri din acel contract pe principiul că nu se aplică și să lăsăm doar ce se aplică.
Nu am determinat încă dacă în mințile protagoniștilor acestei drame epice de birou (respectiv – a semna sau a nu semna template-ul) există regrete în privința pierderii propriei individualități sau grandomanii de unicitate. Este de asemenea un subiect în afara chestiunii, căci ne propunem să discutăm doar acea dorință sinuoasă de a nu avea în contract decât acele fraze și respectiv părți care se aplică exact, deși totul este redactat din start sub egida unui „dacă este aplicabil, atunci…”

De ce este așdar păgubos de a îndepărta toate aceste propoziții redundante?

  • În primul rând și în fapt, micul antreprenor nu pierde nimic păstrându-le și nici nu câștigă prin îndepărtarea lor, ci poate doar alocă resursele în mod netrebuincios.
  • În al doilea rând, cerând să facă un template la template (adică un template tot standardizat și de utilizat în masă doar că ajustat pentru situația lui specifică), distruge principiul de template. Dacă ne concentrăm pe excepții, de ce să mai fie necesar un unic template?
  • În al treila rând, este cert că nu își înlesnește negocierea. Dacă marele corporatist care a investit zile cercetând să acopere exhaustiv infinitul de posibilități existențtiale se întâlnește cu această rugăminte de a-și deforma opera…este cu atât mai puțin probabil să acorde alte schimbări mai importante care ar putea fi cerute de către micul corporatist.
  • În cele din urmă, și cu aceasta, încheiem nesfârșitul subiect, ambii protagoniști pleacă nesatifăcuți de la locul de muncă, căci nu au avut o victorie intelectuală, ci au vorbit despe forma fără fond, fără impact și care consumă nervii.






Lasă un răspuns

%d blogeri ca acesta: