Ordinul nr. 14 din 2009

05-11-15 Admin 0 comment

Ordinul nr. 14/2009 pentru aprobarea Dispoziţiilor generale de apărare împotriva incendiilor la amenajări temporare în spaţii închise sau în aer liber

Având în vedere prevederile art. 17 alin. (2) din Legea nr. 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor, ale art. 11 lit. c) din Regulamentul de organizare şi funcţionare al Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.490/2004, cu modificările ulterioare, precum şi ale Hotărârii Guvernului nr. 1.016/2004 privind măsurile pentru organizarea şi realizarea schimbului de informaţii în domeniul standardelor şi reglementărilor tehnice, precum şi al regulilor referitoare la serviciile societăţii informaţionale între România şi statele membre ale Uniunii Europene, precum şi Comisia Europeană, cu modificările ulterioare,

în temeiul prevederilor art. 7 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Administraţiei şi Internelor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 15/2008, cu modificările ulterioare,

viceprim-ministrul, ministrul administraţiei şi internelor, emite următorul ordin:
Art. 1.

Se aprobă Dispoziţiile generale de apărare împotriva incendiilor la amenajări temporare în spaţii închise sau în aer liber, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.
Art. 2.

Prezentul ordin intră în vigoare în termen de 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Prezentul ordin a fost adoptat conform procedurii de notificare prevăzute de Directiva 98/34/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 22 iunie 1998 referitoare la procedura de furnizare de informaţii în domeniul standardelor, reglementărilor tehnice şi al normelor privind serviciile societăţii informaţionale, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 204 în 21 iulie 1998, astfel cum a fost modificată de Directiva 98/48/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 iulie 1998, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 217 din 5 august 1998, şi litera F din anexa la Directiva Consiliului 2006/96/CE din 20 noiembrie 2006 de adaptare a anumitor directive în domeniul liberei circulaţii a mărfurilor, având în vedere aderarea Bulgariei şi României, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE) nr. L 363 din 20 decembrie 2006.

Viceprim-ministru, ministrul administraţiei şi internelor,
Dan Nica

Bucureşti, 16 martie 2009.

Nr. 14.

ANEXĂ

DISPOZIŢII GENERALE
de apărare împotriva incendiilor la amenajări temporare în spaţii închise sau în aer liber

Art. 1.

Dispoziţiile generale de apărare împotriva incendiilor la amenajări temporare în spaţii închise sau în aer liber, denumite în continuare dispoziţii generale, se aplică în scopul reducerii riscurilor de producere a incendiilor la exploatarea unor astfel de obiective, precum şi pentru asigurarea condiţiilor şi măsurilor tehnice şi organizatorice pentru protecţia utilizatorilor, forţelor de intervenţie, bunurilor şi mediului împotriva efectelor incendiilor.
Art. 2.

(1) Dispoziţiile generale se aplică la construcţiile şi instalaţiile aferente amenajărilor temporare în spaţii închise sau în aer liber, în funcţie de tipul activităţilor, indiferent de forma de proprietate/utilizare.

(2) Amenajările temporare în spaţii închise se realizează pentru:

a) spectacole;

b) întruniri;

c) concerte;

d) proiecţii de filme;

e) târguri;

f) expoziţii.

(3) Amenajările temporare în aer liber se realizează pentru:

a) spectacole;

b) întruniri;

c) concerte;

d) proiecţii de filme;

e) târguri;

f) expoziţii;

g) bâlciuri;

h) jocuri de artificii sau spectacole pirotehnice;

i) circuri;

j) alimentaţie publică;

k) patinoare;

l) parcuri de distracţii.
Art. 3.

(1) Prin amenajare temporară în spaţii închise se înţelege structura sau construcţia realizată prin compartimentarea, pe baza unui proiect tehnic, a unor spaţii din interiorul construcţiilor, având ca destinaţie organizarea unora dintre activităţile cuprinse la art. 2 alin. (2), pe o durată limitată în timp.

(2) Prin amenajare temporară în aer liber se înţelege structura sau construcţia realizată în aer liber, pe baza unui proiect tehnic, având ca destinaţie organizarea unora dintre activităţile cuprinse la art. 2 alin. (3), pe o durată limitată de timp.
Art. 4.

Amenajările care se realizează cu ocazia organizării activităţilor cuprinse la art. 2 au în compunere, de regulă, următoarele:

a) standuri;

b) tribune;

c) podiumuri;

d) scene;

e) grădini;

f) corturi;

g) rânduri de scaune;

h) copertine;

i) structuri gonflabile;

j) spaţii comerciale;

k) spaţii de alimentaţie publică;

l) cuşti pentru animale;

m) parcări;

n) spaţii de dormit;

o) instalaţii şi utilaje de agrement.
Art. 5.

(1) Instalaţiile care deservesc, de regulă, aceste amenajări sunt:

a) instalaţii de gaze naturale;

b) instalaţii de gaze petroliere lichefiate;

c) instalaţii de ventilaţie şi evacuare a fumului şi gazelor;

d) instalaţii de stingere cu diferiţi agenţi;

e) instalaţii electrice de forţă şi iluminat;

f) instalaţii de semnalizare a incendiilor;

g) instalaţii de încălzire, indiferent de metoda folosită: radiaţie, convecţie etc.;

h) instalaţii pneumatice şi hidraulice;

i) sisteme pentru focuri de artificii sau spectacole pirotehnice;

j) instalaţii de climatizare;

k) instalaţii pentru jocuri cu laser;

l) ecrane pentru proiecţii video;

m) instalaţii de sonorizare.

(2) Instalaţiile sau sistemele pot avea caracter temporar.

Art. 6.

(1) Prin utilizatori se înţelege totalitatea persoanelor, respectiv public, organizator, personal de deservire, personal de ordine, care există la un moment dat pe teritoriul amenajării temporare.

(2) Prin teritoriul amenajării temporare în aer liber se înţelege aria delimitată vizibil destinată amplasării spaţiilor şi echipamentelor.

(3) Teritoriul fiecărei amenajări trebuie delimitat şi marcat cu mijloace de observare şi indicatoare de securitate, după caz, prin grija organizatorilor.

(4) Prin teritoriul amenajării temporare în spaţii închise se înţelege aria precizată de proiectantul amenajării prin proiectul tehnic, delimitată vizibil în teren şi destinată amplasării echipamentelor şi utilizării acestora.

CAPITOLUL II Organizarea activităţii de apărare împotriva incendiilor

Art. 7.

(1) La punerea la dispoziţie, indiferent prin ce formă, a oricăror spaţii pentru activităţile enumerate la art. 2, deţinătorii de spaţii sub orice titlu, denumiţi în continuare deţinători, trebuie să încheie cu organizatorii contracte în care să prevadă obligaţiile şi responsabilităţile ce le revin pe linia apărării împotriva incendiilor.

(2) Contractul încheiat între părţi trebuie să precizeze inclusiv obligaţiile şi responsabilităţile personalului cu atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor.

(3) Personalul cu atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor menţionat la alin. (2) trebuie să facă dovada că deţine atestarea necesară obţinută în urma absolvirii unor cursuri de formare profesională în domeniul apărării împotriva incendiilor specifice atribuţiilor pe care urmează să le îndeplinească; pot îndeplini aceste atribuţii şi persoanele din statele membre ale Uniunii Europene sau din cele membre ale Asociaţiei Europene a Liberului Schimb (EFTA) – părţi ale înţelegerii privind Zona Economică Europeană – care au obţinut recunoaşterea calificării pentru exercitarea ocupaţiilor respective.

(4) Personalul menţionat la alin. (2) poate fi reprezentat de:

a) cadru tehnic cu atribuţii în domeniul prevenirii şi stingerii incendiilor angajat al consiliului local/instituţiei/operatorului economic care pune la dispoziţie spaţiul;

b) personal desemnat din cadrul serviciului voluntar/privat pentru situaţii de urgenţă;

c) persoană/e care îndeplineşte/esc prin cumul atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor;

d) persoane fizice sau juridice autorizate în condiţiile legii, pe bază de contract.
Art. 8.

(1) Organizatorul activităţilor menţionate la art. 2, denumit în continuare organizator, are obligaţia de a asigura instruirea, din punctul de vedere al apărării împotriva incendiilor, pe bază de proces-verbal, a personalului de deservire şi de ordine.

(2) Durata instructajului nu trebuie să fie mai mică de două ore şi trebuie să cuprindă cel puţin aspecte privind descrierea amenajării, exploatarea spaţiilor, exploatarea instalaţiilor utilitare, exploatarea instalaţiilor de stingere a incendiilor, lucrul cu foc deschis, asigurarea sistemului de alarmare, modul de desfăşurare a controlului de prevenire de către personalul propriu, utilizarea stingătoarelor şi altor mijloace de intervenţie, evacuarea persoanelor şi altele asemenea.
Art. 9.

Utilizatorii sunt obligaţi să respecte prevederile normelor generale de apărare împotriva incendiilor şi pe cele ale prezentelor dispoziţii generale.

Art. 10.

Personalul cu atribuţii pe linia apărării împotriva incendiilor are următoarele obligaţii principale:

a) controlează modul de aplicare a prevederilor legale pentru apărarea împotriva incendiilor, în cadrul amenajării unde a fost desemnat;

b) participă la controlul desfăşurat pe linia apărării împotriva incendiilor de către inspectorii de prevenire din cadrul inspectoratelor pentru situaţii de urgenţă judeţene/al municipiului Bucureşti;

c) îl informează pe organizator despre deficienţele pe linia apărării împotriva incendiilor constatate pe timpul controlului şi face propuneri de înlăturare a acestora;

d) propune întreruperea activităţii de lucru cu publicul în cazul în care constată un pericol iminent;

e) anunţă, conform procedurilor specifice, orice eveniment care poate produce o situaţie de urgenţă în cadrul amenajării temporare;

f) instruieşte personalul de deservire şi pe cel de ordine pe linia apărării împotriva incendiilor, în limita competenţelor deţinute;

g) participă, în limita atribuţiilor conferite, la evacuarea utilizatorilor în caz de incendiu;

h) verifică menţinerea mijloacelor de marcare şi semnalizare, precum şi a mijloacelor tehnice de apărare împotriva incendiilor conform modului de amplasare stabilit.
Art. 11.

Organizatorul are următoarele obligaţii principale din punct de vedere al apărării împotriva incendiilor:

a) solicită, după caz, elaborarea documentaţiei tehnice şi includerea în aceasta a măsurilor de apărare împotriva incendiilor;

b) obţine autorizaţiile necesare pentru desfăşurarea activităţilor conform legii;

c) asigură încadrarea personalului cu atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor, pe toată perioada de funcţionare a amenajării, conform contractului menţionat la art. (7) alin. (1) şi (2);

d) asigură desfăşurarea controalelor de apărare împotriva incendiilor organizate de către inspectoratele pentru situaţii de urgenţă judeţene şi al municipiului Bucureşti sau de către personalul prevăzut la art. 10;

e) ia măsuri pentru remedierea deficienţelor constatate;

f) asigură informarea, prin orice mijloc, a utilizatorilor privind regulile de apărare împotriva incendiilor pe teritoriul amenajării;

g) asigură echiparea şi dotarea cu mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor prevăzute în documentaţiile tehnice menţionate la lit. a), după caz, sau prevăzute de prezentele dispoziţii generale.
Art. 12.

Personalul de deservire şi de pază are următoarele obligaţii:

a) să respecte normele generale de apărare împotriva incendiilor şi prevederile prezentei dispoziţii generale;

b) să respecte măsurile de apărare împotriva incendiilor prevăzute în documentaţia tehnică;

c) să informeze publicul asupra măsurilor specifice de apărare împotriva incendiilor;

d) să participe la evacuarea personalului în condiţii de siguranţă;

e) să anunţe, conform procedurilor specifice, orice eveniment care poate produce o situaţie de urgenţă în cadrul amenajării temporare;

f) să asigure prima intervenţie în caz de incendiu.
Art. 13.

Publicul are următoarele obligaţii principale:

a) să respecte normele generale de apărare împotriva incendiilor şi prevederile prezentelor dispoziţii generale;

b) să nu introducă sau să nu încerce introducerea pe teritoriul amenajării temporare de făclii, artificii, petarde, torţe, recipienţi, materiale incendiare ori fumigene, substanţe toxice ori altele asemenea ce pot favoriza producerea şi propagarea incendiilor;

c) să nu aducă în stare de neutilizare, indiferent de mod, semnele, afişele, marcajele sau altele asemenea, destinate apărării împotriva incendiilor aflate pe teritoriul amenajării temporare;

d) să nu aducă în stare de neutilizare, indiferent de mod, mijloacele tehnice de apărare împotriva incendiilor aflate pe teritoriul amenajării temporare.

CAPITOLUL III Reguli şi măsuri specifice de apărare împotriva incendiilor

SECŢIUNEA 1 Prevederi comune tuturor amenajărilor temporare
Art. 14.

Organizatorul asigură în permanenţă funcţionarea mijloacelor tehnice de apărare împotriva incendiilor şi a instalaţiilor de protecţie împotriva incendiilor la parametrii stabiliţi în documentaţia tehnică menţionată la art. 11 lit. a).
Art. 15.

Pe timpul exploatării spaţiilor în care se desfăşoară activităţile pentru care a fost realizată amenajarea temporară trebuie luate măsuri de reducere a riscului de incendiu, prin limitarea la strictul necesar a cantităţilor de materiale combustibile şi a eventualelor surse cu potenţial de aprindere a acestora.
Art. 16.

Activităţile de realizare a amenajărilor trebuie să se finalizeze cu cel puţin 24 de ore înaintea începerii activităţii pentru care au fost concepute.
Art. 17.

Pe teritoriul amenajărilor temporare nu sunt admise materiale radioactive sau explozive.
Art. 18.

Activitatea se organizează astfel încât să nu îngreuneze sau să blocheze evacuarea în caz de incendiu.
Art. 19.

Pe perioada executării amenajărilor se interzice accesul publicului în spaţiile de lucru.
Art. 20.

Se interzice introducerea în sălile de spectacol, şedinţe şi altele asemenea a scaunelor suplimentare faţă de numărul prevăzut prin documentaţia tehnică stipulată la art. 11 lit. a).
Art. 21.

La terminarea programului de lucru se deconectează aparatele/sistemele de încălzire, ventilare, climatizare locală, se întrerupe iluminatul artificial şi se opreşte alimentarea cu energie electrică a aparatelor şi instalaţiilor a căror funcţionare nu este necesară.
Art. 22.

Exploatarea sistemelor, instalaţiilor, dispozitivelor, echipamentelor, aparatelor, maşinilor şi utilajelor de orice categorie se face conform reglementărilor tehnice specifice.
Art. 23.

Pe timpul manifestărilor cu public, uşile de pe căile de evacuare se menţin în permanenţă descuiate.
Art. 24.

Organizatorul are obligaţia de a asigura măsurile necesare pentru accesul şi evacuarea persoanelor cu dizabilităţi.
Art. 25.

În cadrul oricărui mod de amenajare, indiferent de tipul evenimentului organizat, trebuie să fie asigurate marcarea şi semnalizarea:

a) căilor de acces, evacuare şi intervenţie;

b) locurilor pentru fumat;

c) locurilor de adunare;

d) locurilor de parcare;

e) mijloacelor iniţiale de intervenţie.
Art. 26.

Se interzice fumatul în clădirile sau spaţiile ce adăpostesc amenajări temporare în spaţii închise.
Art. 27.

(1) Lucrările cu foc deschis se execută numai după obţinerea permisului de lucru cu foc şi după luarea măsurilor de prevenire necesare.

(2) Permisul de lucru cu foc deschis este emis de către organizator în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

(3) Lucrările cu foc deschis pe timpul lucrului cu public se realizează numai după ce au fost asigurate toate condiţiile privind evacuarea utilizatorilor.
Art. 28.

Se interzice utilizarea de butelii de aragaz improvizate, neomologate conform legii, cu defecţiuni sau în stare avansată de uzură.
Art. 29.

(1) În spaţiile în care se asigură servirea mesei pentru mai mult de 50 de persoane se impune organizarea evacuării şi prin alte căi decât cele pe care s-a realizat accesul.

(2) Culoarele între rândurile de mese şi scaune trebuie să asigure evacuarea cel puţin a unui flux de persoane.

(3) Căile de evacuare din blocul alimentar trebuie să fie distincte de cele din spaţiul de servire.
Art. 30.

Toate corpurile de iluminat din interiorul amenajărilor trebuie să fie prevăzute cu plasă de protecţie şi să fie amplasate la distanţe de minim 1 m faţă de perdele, decoruri, recuzită.
Art. 31.

(1) Orice modificare a instalaţiilor electrice existente se realizează cu acordul deţinătorului şi de către personal autorizat.

(2) Exploatarea şi întreţinerea instalaţiilor permanente şi temporare pentru deservirea utilizatorilor sunt asigurate de deţinători.
Art. 32.

(1) Instalaţia electrică se verifică obligatoriu cu cel puţin o zi înaintea începerii activităţii cu public, dacă s-au făcut modificări sau intervenţii la instalaţia electrică faţă de proiectul iniţial; în caz contrar se ia în considerare verificarea periodică, dacă nu au trecut mai mult de 6 luni de la ultima verificare.

(2) Verificarea se realizează de către persoane fizice sau juridice autorizate conform legii.

(3) După încheierea verificării instalaţiei electrice persoana fizică sau juridică autorizată eliberează un document de verificare.
Art. 33.

La exploatarea instalaţiilor electrice se interzice:

a) înlocuirea siguranţelor, releelor de protecţie şi a întrerupătoarelor automate cu altele necalibrate;

b) racordarea unor consumatori care depăşesc puterea nominală a circuitelor;

c) încărcarea instalaţiei electrice peste sarcina admisă;

d) nerealizarea unor contacte electrice perfecte, cu rezistenţă de trecere comparabilă cu rezistenţa ohmică a conductorilor legaţi, sigure în timp şi uşor de verificat;

e) neasigurarea aceluiaşi nivel de izolaţie ca şi al conductorilor la legăturile electrice;

f) supunerea legăturilor electrice la eforturi de tracţiune mai mari decât cele pentru care au fost dimensionate;

g) lăsarea neizolată a capetelor conductorilor electrici, în cazul demontării parţiale a unei instalaţii;

h) folosirea legăturilor provizorii prin introducerea conductorilor electrici, fără ştecher, direct în prize;

i) utilizarea prizelor neprevăzute cu dispozitiv de protecţie diferenţială şi de limitare a puterii, amplasate la distanţă mai mică de 1 m de materiale combustibile;

j) utilizarea receptorilor de energie electrică, precum radiatoare, reşouri, fiare de călcat, ciocane de lipit şi altele asemenea, fără luarea măsurilor de izolare faţă de materialele şi elementele combustibile din spaţiul sau încăperea respectivă;

k) utilizarea lămpilor mobile sau portative, alimentate prin cordoane improvizate şi/sau uzate;

l) folosirea la corpurile de iluminat a filtrelor de lumină sau a abajururilor improvizate, din carton, hârtie sau alte materiale combustibile;

m) aşezarea pe motoarele electrice a unor materiale combustibile cum ar fi cârpe, hârtii, folii de materiale plastice, lemne;

n) utilizarea radiatoarelor şi a reşourilor electrice neomologate sau în alte locuri decât cele stabilite prin instrucţiuni sau agremente tehnice;

o) folosirea în stare defectă, uzată şi/sau cu improvizaţii a instalaţiei electrice şi/sau a receptorilor electrici;

p) suspendarea corpurilor de iluminat direct de conductorii de alimentare;

q) agăţarea sau introducerea în interiorul panourilor, nişelor, tablourilor, canalelor sau a tunelelor electrice a obiectelor de orice fel;

r) depozitarea de obiecte şi/sau materiale combustibile în posturile de transformare şi/sau încăperile tablourilor generale de distribuţie electrică;

s) efectuarea lucrărilor de întreţinere, revizii şi reparaţii de către personal necalificat şi neautorizat;

t) neafişarea schemei electrice de conexiuni în interiorul tablourilor electrice.
Art. 34.

Combustibilul necesar pentru instalaţiile de încălzire trebuie să fie depozitat în spaţii amenajate corespunzător; cantitatea maximă admisă în centrala termică nu trebuie să depăşească consumul zilnic.
Art. 35.

Instalaţiile de încălzire locală trebuie să fie omologate, conform legii, şi adecvate spaţiului în care sunt utilizate.
Art. 36.

În cazul în care se impune, suplimentarea cu surse de căldură trebuie să se facă cu respectarea măsurilor de prevenire a incendiilor.
Art. 37.

Se interzice utilizarea surselor de încălzire cu flacără deschisă în spaţiile de lucru cu publicul.
Art. 38.

Instalaţiile pentru gaze petroliere lichefiate G.P.L. se utilizează doar cu respectarea prevederilor normativelor în vigoare.
Art. 39.

(1) În cazul în care se constată prezenţa gazelor, înainte de a se aprinde focul se aeriseşte încăperea respectivă, se depistează şi se înlătură, de către personal autorizat, defectele care au provocat scăpările de gaze.

(2) Depistarea scăpărilor de gaze se va face numai cu spumă de apă şi săpun sau cu alte metode indicate de producător.
Art. 40.

(1) Aprinderea şi stingerea focului în sobe se execută numai de către personal instruit în acest scop.

(2) Pentru aceasta, la fiecare sobă se pune câte o etichetă, pe care se menţionează, pe lângă ora de aprindere şi stingere, următorul text: „Pentru aprinderea şi stingerea focului răspunde (numele şi prenumele persoanei)”.

(3) Înainte de aprinderea arzătorului de gaze robinetul trebuie să fie închis, iar când arzătorul este în funcţiune uşa cenuşarului trebuie să fie deschisă.

(4) Atât la aprinderea, cât şi la stingerea focului gazele trebuie să fie închise sau, respectiv, deschise mai întâi de la robinetul principal, de siguranţă, apoi de la robinetul de manevră al arzătorului.
Art. 41.

Materialele sau elementele combustibile din faţa focarelor şi cenuşarelor trebuie să fie aşezate la distanţă de minimum 1,5 m faţă de acestea.
Art. 42.

(1) Depozitarea materialelor combustibile se face la o distanţă mai mare de 0,50 metri la mijloacele de încălzire.

(2) Este interzisă depozitarea materialului combustibil deasupra mijloacelor de încălzire.
Art. 43.

Maşinile şi aparatele de gătit cu combustibili solizi sau gaze, precum şi rezervoarele de consum ale sobelor care utilizează combustibili lichizi pot fi amplasate la distanţe mai mici decât cele prevăzute mai sus, doar dacă acest lucru este precizat în instrucţiunile de folosire.
Art. 44.

În faţa uşiţei de alimentare a cazanelor, sobelor şi altele asemenea, pardoseala combustibilă se protejează cu tablă metalică având dimensiunile de 0,70 x 0,50 m.
Art. 45.

(1) Periodic, înainte de utilizare, mijloacele de încălzire şi coşurile de fum se verifică amănunţit, se repară, se curăţă în vederea dării în exploatare în perfectă stare de funcţionare.

(2) Nu se admite utilizarea mijloacelor de încălzire ale căror focare şi cenuşare sunt defecte sau izolate necorespunzător faţă de elementele combustibile ale clădirilor.

(3) În timpul funcţionării mijloacelor de încălzire uşiţele focarului şi cenuşarului se menţin închise.
Art. 46.

Este strict interzisă aprinderea focului prin turnare de benzină, petrol sau alte lichide combustibile.
Art. 47.

Se interzice uscarea hainelor sau a altor materiale combustibile pe părţile fierbinţi ale mijloacelor de încălzire sau în imediata apropiere a lor.
Art. 48.

Nu se admite folosirea lemnelor mai lungi decât vatra focarului sau a cărbunilor cu o putere calorifică mai mare decât cea stabilită de producător.
Art. 49.

Se numesc persoane care să răspundă de aprinderea şi stingerea focului corespunzător fiecărui spaţiu ori construcţie la care încălzirea se realizează astfel.
Art. 50.

Cenuşa se evacuează periodic într-un loc stabilit şi amenajat în acest scop, fără pericol de incendiu, şi numai după ce se sting complet resturile de jar.
Art. 51.

Se interzice funcţionarea mijloacelor de încălzire peste parametrii funcţionali.
Art. 52.

Se interzice depozitarea în centrala termică a unor utilaje sau materiale care nu au legătură cu exploatarea efectivă a acesteia.
Art. 53.

Aparatele pentru controlul temperaturii şi presiunii din cazane şi conducte, indicatoarele de nivel pentru combustibil, supapele de siguranţă etc. se menţin în perfectă stare de funcţionare.
Art. 54.

(1) Cazanele alimentate cu combustibil lichid se prevăd, în faţa focarelor, sub injectoare, cu tăvi metalice umplute cu nisip, pentru colectarea eventualelor scurgeri provenite din instalaţii.

(2) Scurgerile accidentale de combustibil se colectează şi se înlătură imediat ce se constată.
Art. 55.

(1) Rezervoarele pentru consumul zilnic se prevăd cu conducte de preaplin, conducte de aerisire, indicatoare de nivel şi se întreţin corespunzător.

(2) La aceste rezervoare nu se instalează indicatoare de nivel din sticlă.
Art. 56.

Se interzice folosirea focului deschis pentru fluidizarea combustibilului din rezervoare, prin încălzire.
Art. 57.

Înainte de aprinderea combustibilului la injectoare se verifică focarul şi se îndepărtează eventualele scurgeri de combustibil.
Art. 58.

Focarele şi canalele de fum se ventilează timp de 10 minute, folosindu-se instalaţia prevăzută pentru aceasta, respectiv pentru evacuarea gazelor arse.
Art. 59.

Aprinderea combustibilului pulverizat în focarele cazanelor se efectuează fie electric, fie cu ajutorul unei torţe fixate pe o vergea metalică lungă de circa 80 cm, nefiind admise improvizaţiile.
Art. 60.

Se interzice reaprinderea focului de la zidăria incandescentă a focarului sau de la flacăra altui arzător.
Art. 61.

Centralele termice care folosesc combustibil gazos se pun în funcţiune numai după verificarea arzătoarelor şi numai dacă acestea corespund presiunii din conductele de gaze, în limitele prevăzute de norme.
Art. 62.

(1) Controlul etanşeităţii conductelor/instalaţiilor/ echipamentelor cu gaz se face numai cu emulsie de apă şi săpun sau conform prescripţiilor tehnice.

(2) La apariţia unei neetanşeităţi sau ruperi a unei conducte din sala cazanelor, se închide robinetul de pe conducta principală şi se deschid ferestrele şi uşile pentru aerisirea intensă a sălii.
Art. 63.

Aprinderea arzătoarelor cu gaze se face pe principiul „gaz pe flacără”.
Art. 64.

Circuitul de alimentare al fiecărui arzător se prevede cu două ventile montate în serie, dintre care unul cu acţionare manuală.
Art. 65.

Poziţia ventilelor „închis” sau „deschis” trebuie marcată vizibil.

Art. 66.

Pentru fiecare cazan se asigură efectuarea periodică a reviziei şi lucrărilor de reparaţii potrivit termenelor prevăzute de prescripţiile tehnice.
Art. 67.

Personalul care deserveşte centralele termice trebuie să fie autorizat conform prescripţiilor tehnice ISCIR.
Art. 68.

(1) Înainte de începerea activităţii cu public, instalaţiile de ventilare se verifică conform instrucţiunilor producătorului, urmărindu-se totodată dacă acestea corespund destinaţiei amenajării.

(2) La verificarea instalaţiilor de ventilare se ţine cont de modul de funcţionare a clapetelor antifoc, a etanşeităţilor la trecerea tubulaturii prin elemente de construcţie, de modul de asigurare şi funcţionare a motoarelor de rezervă etc.
Art. 69.

Sistemele de ventilare pentru evacuarea fumului şi gazelor fierbinţi trebuie să asigure, în caz de incendiu, evacuarea fumului şi gazelor fierbinţi din clădire, pentru a permite ieşirea utilizatorilor şi accesul echipelor de intervenţie în condiţii de siguranţă.
Art. 70.

Sistemele de ventilare natural-organizată şi sistemele de ventilare mecanică ale încăperilor în atmosfera cărora se degajă gaze, vapori, praf sau pulberi combustibile se întreţin şi se utilizează astfel încât în exploatarea normală să se evite posibilitatea acumulării acestor substanţe în cantităţi ce pot prezenta pericol de incendiu sau explozie.
Art. 71.

Prizele de ventilare sunt prevăzute cu plase de sârmă sau grătare de protecţie în bună stare astfel încât să împiedice pătrunderea diferitelor corpuri străine în canalele de ventilare.
Art. 72.

Amplasarea în încăperi a gurilor de absorbţie se face în raport cu greutatea specifică a gazelor sau a vaporilor ce se evacuează, iar la ventilările locale acestea trebuie să se afle cât mai aproape de locul de formare a vaporilor, a gazelor sau a pulberilor combustibile.
Art. 73.

Ventilatoarele montate în încăperile sau zonele cu degajări de substanţe combustibile cum ar fi gaze, vapori sau praf care pot forma cu aerul amestecuri explozive sau care vehiculează astfel de substanţe se menţin în bună stare de funcţionare şi protejate corespunzător mediului.
Art. 74.

Se interzice evacuarea, prin aceeaşi instalaţie de ventilare, a substanţelor combustibile şi a celor inflamabile, precum şi a substanţelor care în amestec pot provoca aprindere sau explozie.
Art. 75.

De asemenea, la exploatarea instalaţiilor de ventilare se realizează şi măsuri pentru:

a) menţinerea unei exhaustări continue şi a unei viteze constante de circulaţie a aerului în canale pentru a se înlătura posibilităţile de formare a amestecurilor explozive;

b) interzicerea utilizării surselor de căldură sau scântei la instalaţiile amplasate în medii în care există praf, vapori ori gaze combustibile sau inflamabile;

c) întreţinerea, verificarea şi curăţarea periodică a canalelor, tubulaturii şi a ventilatoarelor de depunerile combustibile;

d) limitarea posibilităţilor de propagare a incendiilor prin canalele sistemului de ventilare, prin întreţinerea în bune condiţiuni a clapetelor antifoc prevăzute.
Art. 76.

La instalaţiile de ventilare aflate în medii care prezintă pericol de incendiu sau explozie se respectă şi următoarele măsuri specifice:

a) tubulatura de aspiraţie trebuie să asigure posibilitatea curăţării ei fără dificultate;

b) conductele de ventilare trebuie să fie bine întreţinute, pentru a nu permite scăpări de particule şi de vapori inflamabili;

c) grătarele care se află deasupra canalelor de aspiraţie ce sunt dispuse sub podea trebuie executate din materiale ce nu produc scântei la lovire.
Art. 77.

(1) Instalaţiile utilitare nu se montează pe căile de evacuare.

(2) În cazuri de excepţie, dacă acest lucru nu este posibil din motive justificate tehnic, instalaţiile trebuie să aibă prevăzute elemente de racordare/trecere astfel încât acestea să nu îngreuneze evacuarea utilizatorilor.
SECŢIUNEA a 2-a Amenajări temporare în spaţii închise
Art. 78.

Realizarea de amenajări pentru activităţile cuprinse la art. 2 alin. (2) la subsolul construcţiilor se face numai pe bază de documentaţie tehnică, cu asigurarea măsurilor de apărare împotriva incendiilor, conform reglementărilor în vigoare.
Art. 79.

Se interzic amenajarea de boxe, depozitarea de materiale şi amplasarea de dozatoare pentru sucuri/cafea pe holuri, în casele de scări, sub rampele scărilor, în poduri.
Art. 80.

La realizarea amenajărilor pentru activităţile cuprinse la art. 2 alin. (2) trebuie să se ţină cont de următoarele:

a) când suprafaţa utilă care revine utilizatorului este mai mare de 2,5 m2/loc şi numărul acestora nu depăşeşte 20 de persoane, se admit scaune mobile;

b) când se încadrează în categoria sălilor aglomerate, iar suprafaţa care revine utilizatorului este mai mică de 1,5 m2/loc, scaunele şi băncile se fixează obligatoriu de pardoseală;

c) când capacitatea depăşeşte 200 de locuri, scaunele şi băncile pot fi nefixate de pardoseală, cu condiţia consolidării lor pe rânduri, în pachete de 5 scaune.
Art. 81.

(1) Pentru amenajările în spaţii închise, numărul maxim de persoane este cel precizat în proiectul de amenajare întocmit prin grija organizatorului.

(2) Se interzice amplasarea pe căile de evacuare a vitrinelor, oglinzilor sau a altor materiale similare, care pot împiedica evacuarea personalului.
SECŢIUNEA a 3-a Amenajări temporare în aer liber
Art. 82.

Amenajările în aer liber se realizează în perimetrele delimitate ca spaţii stabilite de primării cu acordul inspectoratelor pentru situaţii de urgenţă şi, după caz, al celorlalte autorităţi, conform legii.
Art. 83.

Amenajările trebuie să fie realizate astfel încât să fie asigurat permanent accesul mijloacelor de intervenţie pe cel puţin două laturi ale acestora.
Art. 84.

În cadrul tuturor amenajărilor temporare în spaţii deschise, la montarea utilităţilor cum ar fi energie electrică, apă, gaze, traseul aerian trebuie realizat la o înălţime de cel puţin 3,5 metri, astfel încât accesul mijloacelor de intervenţie să nu fie incomodat.
Art. 85.

Spaţiile cu destinaţie de parcare trebuie organizate la o distanţă de siguranţă faţă de amenajare.
Art. 86.

(1) Se interzice delimitarea spaţiilor de-a lungul traseelor căilor de evacuare cu lanţuri, sfori etc. la o înălţime mai mică de 1 m.

(2) Pe mijloacele de delimitare a spaţiilor se prevăd obiecte de marcare, semnalizare – steguleţe, panglici, fanioane etc.
Art. 87.

Zilnic, după terminarea activităţilor se execută o verificare amănunţită a instalaţiilor utilitare şi se îndepărtează deşeurile.
Art. 88.

(1) Furajele necesare pentru hrana animalelor sunt aduse numai în cantităţile consumului pentru o zi.

(2) Depozitul pentru furaje nu se organizează în apropierea căilor de acces pentru public, acesta împrejmuindu-se corespunzător.
Art. 89.

Se interzice realizarea de improvizaţii la racordarea consumatorilor de energie electrică sau legarea direct de la stâlp.
Art. 90.

(1) Elementele de structură ale standurilor, tribunelor, podiumurilor etc. se realizează din materiale cu clasele de reacţie la foc minim A2 d0 sau d1.

(2) Elementele de decor şi copertinele trebuie să fie ignifugate conform prevederilor normativelor în vigoare.

(3) Folosirea decoraţiunilor florale din materiale sintetice trebuie limitată; în caz contrar, acestea trebuie realizate cel puţin din materiale cu clasele de reacţie la foc minim Cd0 sau d1.
Art. 91.

(1) Amplasarea vagoanelor de circ, a menajeriilor şi a grajdurilor de animale se face astfel încât să nu împiedice evacuarea persoanelor şi accesul autospecialelor de incendiu.

(2) Traseele căilor de evacuare pentru utilaje şi animale nu trebuie să se intersecteze cu cele pentru public.
Art. 92.

Este obligatorie asigurarea a cel puţin două căi de evacuare pentru mijloacele auto şi animale şi alte două căi pentru public.
SECŢIUNEA a 4-a Amenajări temporare în structuri gonflabile
Art. 93.

Prezentele dispoziţii generale se aplică acelor structuri ale căror pereţi sau învelitoare sunt susţinute de aer introdus sub presiune direct sau prin intermediul armăturilor gonflabile şi sunt destinate primirii publicului.
Art. 94.

Amenajările temporare în structuri gonflabile, pentru mai mult de 30 de utilizatori, se realizează numai în aer liber.
Art. 95.

În structurile destinate amenajărilor temporare în aer liber nu trebuie să se realizeze spaţii şi instalaţii pentru:

a) scene cu decoruri sau podea din materiale combustibile;

b) biblioteci.
Art. 96.

Structurile trebuie amplasate pe suprafeţe care nu prezintă risc de incendiu.
Art. 97.

(1) În cazul în care structurile din cadrul amenajărilor temporare adăpostesc peste 300 de persoane, ele trebuie să se găsească în apropierea unei surse de apă care să asigure un debit de cel puţin 18 mc/oră şi la o distanţă de cel mult 200 metri; debitul de apă trebuie asigurat cel puţin o oră.

(2) În situaţia în care condiţiile anterioare nu pot fi îndeplinite, organizatorul are obligaţia de a-şi asigura o capacitate echivalentă, cu ajutorul unor mijloace de intervenţie adecvate.
Art. 98.

(1) În jurul structurilor din cadrul amenajărilor temporare se asigură un perimetru de siguranţă cu o lăţime de minimum 1 metru, marcat cu cordiţe, benzi, bariere.

(2) Zona se semnalizează şi marchează corespunzător.

(3) Accesul se interzice şi în zonele de ancorare a structurilor şi în zona ventilatoarelor.
Art. 99.

(1) Se evită pe cât posibil amplasarea în pantă a structurilor din cadrul amenajărilor temporare.

(2) Distanţa dintre structurile din cadrul aceleiaşi amenajări trebuie să fie de cel puţin:

a) 4 metri, dacă cele două structuri prezintă acelaşi tip de risc de incendiu;

b) 8 metri, dacă cele două structuri prezintă riscuri diferite de incendiu.

(3) Distanţele se măsoară pe orizontală de la piciorul structurilor.

(4) Pentru fiecare structură se asigură două căi de acces, de preferat pe laturi opuse. Staţionarea vehiculelor pe aceste căi este interzisă.
Art. 100.

Niciun obiect nu se ancorează de structuri, cu excepţia celor prevăzute de proiectant.
Art. 101.

Pe standuri, estrade, tribune, gradene, planşee suspendate nu este admis un număr mai mare de persoane decât cel stabilit în documentaţia tehnică şi de reglementările specifice pentru destinaţia evenimentului găzduit.
Art. 102.

Următoarele aparate sunt interzise în interiorul structurilor gonflabile:

a) aparate cu flacără deschisă, elemente incandescente sau susceptibile să degaje elemente incandescente;

b) aparate care funcţionează cu gaze combustibile;

c) generatoare de aer cald în schimb direct.

CAPITOLUL IV Planificarea şi executarea exerciţiilor de evacuare
în caz de incendiu

SECŢIUNEA 1 Planificarea exerciţiilor de evacuare
Art. 103.

Organizatorul este obligat ca odată cu finalizarea lucrărilor de realizare a amenajărilor să stabilească şi planul de organizare a evacuării utilizatorilor, pe care să îl pună la dispoziţia personalului care execută controlul, precum şi a personalului de deservire şi de pază.
Art. 104.

Înainte de începerea activităţii în amenajările menţionate la art. 2, după caz, personalul responsabil cu apărarea împotriva incendiilor trebuie instruit asupra modalităţilor practice de acţiune privind evacuarea utilizatorilor în caz de incendiu.
Art. 105.

(1) Organizatorul trebuie să planifice şi să execute un exerciţiu de evacuare cu personalul de deservire şi de pază cel puţin odată pe perioada existenţei amenajării temporare.

(2) Periodicitatea exerciţiilor de evacuare nu trebuie să depăşească două luni.
Art. 106.

Planurile de evacuare trebuie să conţină modalităţi concrete privind evacuarea persoanelor cu dizabilităţi, copiilor şi persoanelor în vârstă.
Art. 107.

Alarmarea în caz de incendiu a persoanelor se realizează cu mijloace adecvate fiecărui obiectiv şi dinainte stabilite, astfel încât să nu producă panică în rândul utilizatorilor.
Art. 108.

(1) În cazul amenajărilor temporare pentru care se estimează prezenţa a minimum 200 de persoane, în vederea prevenirii panicii, alarmarea în situaţii de urgenţă se realizează cu mesaje preînregistrate.

(2) Organizatorii sunt obligaţii să asigure funcţionarea permanentă, pe durata de existenţă a amenajării, a mijloacelor necesare executării evacuării.

Art. 109.

În situaţia alarmării în caz de incendiu a utilizatorilor prin mesaj preînregistrat, aceasta se realizează cu precizarea clară a succesiunii în evacuare.
Art. 110.

(1) Alarmarea în caz de incendiu trebuie precedată în mod obligatoriu de:

a) oprirea programului desfăşurat;

b) punerea în funcţiune a iluminatului normal în spaţiile în care programul se desfăşoară cu lumină obscură.

(2) Aceste activităţi sunt coordonate de persoana responsabilă cu apărarea împotriva incendiilor pe întreaga amenajare, respectiv reprezentantul organizatorului.
Art. 111.

Modalitatea de alertare a serviciilor pentru situaţii de urgenţă se afişează în imediata apropiere a oricărui loc prevăzut cu telefon la care prezenţa personalului este permanentă.
SECŢIUNEA a 2-a Executarea exerciţiilor de evacuare
Art. 112.

Executarea exerciţiilor de evacuare se realizează sub directa coordonare a persoanei responsabile cu apărarea împotriva incendiilor.
Art. 113.

Pe timpul executării exerciţiilor de evacuare se au în vedere următoarele, după caz:

a) situaţia aleasă să fie printre cele mai defavorizante;

b) semnalele de alarmare să fie transmise conform procedurilor adoptate în planul de organizare a alarmării;

c) persoanele responsabile să îşi desfăşoare activitatea conform atribuţiilor;

d) toate activităţile au fost oprite;

e) iluminatul de siguranţă a fost pus în funcţiune;

f) instalaţiile şi mijloacele necesare executării evacuării să fie funcţionale;

g) personalul responsabil cu apărarea împotriva incendiilor să adopte toate metodele şi mijloacele necesare prevenirii şi instalării panicii;

h) echipele de intervenţie să acţioneze corespunzător situaţiei;

i) timpul de evacuare să fie cât mai mic;

j) traseele stabilite să asigure evacuarea în siguranţă şi în cel mai scurt timp;

k) evacuarea să se execute în locuri adecvate, marcate şi semnalizate corespunzător;

l) personalul care coordonează evacuarea trebuie să poarte echipament de identificare.

CAPITOLUL V Echiparea şi dotarea specifică cu mijloace tehnice
de apărare împotriva incendiilor

Art. 114.

Prima intervenţie este asigurată cu stingătoare portative adecvate riscului de incendiu local, care se amplasează vizibil, uşor accesibil, de regulă în apropierea căilor de acces/evacuare.
Art. 115.

Echiparea şi dotarea construcţiilor în care funcţionează amenajări cu instalaţii de protecţie împotriva incendiilor şi alte mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor, stabilirea categoriilor, tipurilor şi parametrilor specifici, precum şi dimensionarea şi amplasarea acestora se asigură conform prevederilor din proiectul amenajării.
Art. 116.

Mijloacelor tehnice de apărare împotriva incendiilor utilizate de personalul de pe locurile de muncă şi/sau de forţele de intervenţie se amplasează cu respectarea următoarele cerinţe:

a) locurile de amplasare să fie vizibile, uşor accesibile, cum sunt căile de evacuare, coridoare, holuri, în zonele ieşirilor şi alte asemenea spaţii, şi la distanţe optime faţă de focarele cele mai probabile;

b) înălţimea de montare şi greutatea acestora să fie pe măsura capacităţilor fizice ale persoanelor care le utilizează;

c) să fie bine fixate şi să nu împiedice evacuarea persoanelor în caz de incendiu.
Art. 117.

Locurile de amplasare a mijloacelor tehnice de apărare împotriva incendiilor se indică prin marcaje sau panouri de semnalizare, conform prevederilor legale.
Art. 118.

(1) Mijloacele tehnice de apărare împotriva incendiilor se marchează în conformitate cu prevederile reglementărilor tehnice şi ale standardelor specifice.

(2) Pe întreaga durată a exploatării se asigură lizibilitatea marcajelor, precum şi protejarea acestora împotriva deteriorărilor de orice fel.
Art. 119.

Dotarea cu mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor pentru amenajări temporare se realizează conform anexei care face parte integrantă din prezentele dispoziţii.
Art. 120.

(1) Stingătoarele portative îndeplinesc cerinţele stabilite în Directiva nr. 97/23/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 29 mai 1997 de apropiere a legislaţiilor statelor membre referitoare la echipamente sub presiune, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L. 181 în 9 iulie 1997, şi SR EN 3 cu privire la performanţele de stingere, cu următoarele condiţii:

a) stingătoarele cu CO2 trebuie să aibă performanţa de stingere cel puţin conformă cu focar 55B;

b) stingătoarele cu pulbere trebuie să aibă performanţa de stingere cel puţin conformă cu focare 21A, 113B;

c) stingătoarele cu apă pulverizată/spumă trebuie să aibă performanţa de stingere cel puţin conformă cu focare 21A, 113B.

(2) Stingătoarele mobile îndeplinesc cerinţele stabilite în SR EN 1866.

CAPITOLUL VI Dispoziţii finale

Art. 121.

Controlul pe linia apărării împotriva incendiilor se realizează de către inspectorii de prevenire din inspectoratele pentru situaţii de urgenţă judeţene şi al municipiului Bucureşti şi personalul cu atribuţii de apărare împotriva incendiilor prevăzut la art. 7 alin. (4).
Art. 122.

Rezultatele controalelor desfăşurate se trec în registrul de control, care se păstrează la organizator.
ANEXĂ la dispoziţii

A. Dotarea minimă cu mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor
pentru amenajări temporare în spaţii închise

1. Un stingător portativ la fiecare 200 m2, dar nu mai puţin de două pe nivel*
2. Un stingător portativ pentru acoperirea fiecărui pericol localizat (sau grupuri de pericole de aceeaşi natură):
a) pentru echipamente electrice (tablouri electrice, echipamente electronice ori informatice etc.) – un stingător cu CO2, pentru focar minim 55B;
b) pentru încăperi în care se depozitează lacuri, vopsele, polistiren, grăsimi şi uleiuri – un stingător cu pulbere, pentru focar minim 21A, 113B;
c) depozite cu o înălţime mai mare de 3 m sau pentru depozitarea de paleţi, cartoane, mase plastice, deşeuri, bene cu gunoi – un stingător cu apă pulverizată, pentru focar minim 21A, 113B.
3. În bucătării se recomandă ca fiecare aparat de gătit să fie echipat cu pătură antifoc.
4. Un stingător mobil de minimum 50 de kg/l pentru fiecare structură din cadrul amenajărilor temporare, cu suprafaţa mai mare de 500 m2

* Distanţa maximă parcursă pentru a ajunge la un stingător trebuie să nu depăşească 15 metri.

B. Dotarea minimă cu mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor pentru amenajări temporare în aer liber

1. Un stingător portativ cu pulbere la fiecare instalaţie sau utilaj de agrement
2. Un stingător portativ pentru echipamente electrice (tablouri electrice, echipamente electronice ori informatice etc.) – un stingător cu CO2, pentru focar minim 55B
3. În bucătării se recomandă ca fiecare aparat de gătit să fie echipat cu pătură antifoc.
4. Un stingător mobil de minimum 50 de kg/l pentru fiecare structură din cadrul amenajărilor temporare, cu suprafaţa mai mare de 500 m2
5. Două stingătoare portative pentru fiecare scenă amenajată, fiecare pentru focar minim 34A, 144B



Lasă un răspuns

%d blogeri ca acesta: