Dreptul la concediul de odihna

28-10-14 Ligia Seceleanu 0 comment

nc 3

Concediul de odihna. Rezumat

 

  • Concediul de odihna este unul din drepturile fundamentale ale salariatului. Acesta face parte din concediile platite de catre angajator.
  • Pentru a putea beneficia de acest drept, in proportie fata de munca efectiva, conditia care trebuie indeplinita este cea de a demonstra raportul de munca.
  • Exercitiul dreptului la concediu se face in natura.
  • Sanctiunile care se impun angajatorului in cazul incalcarii dreptului la concediu pot avea si natura contraventionala.
  • Exercitiul pe care se apreciaza dreptul de concediu are caracter anual.
  • Durata de concediu este de 21 de zile anual, deci pentru fiecare luna de munca 1.75 zile sau 42 de ore. In general intr-o intreprindere concediile acordate fie succesiv, pe rand pentru toti salariatii, fie simultan in cazul inchiderii intreprinderii. Angajatorul decide singur de optiunea pe care o retine.

 

Dreptul fundamental la concediu si normele Uniunii Europene (UE)

 

In normele internationale dreptul la concediu figureaza in Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene din 7 decembrie 2000 la Art. 31 (2) « Orice lucrător are dreptul la o limitare a duratei maxime de muncă și la perioade de odihnă zilnică și săptămânală, precum și la o perioadă anuală de concediu plătit. »

De asemenea Art. 7 al Directivei Nr. 2003/88/CE privitor la anumite aspecte ale amenajarii timpului de munca consacra la randul sau dreptul la un concediu anual platit.

Directiva nu a fost transpusa in dreptul roman, insa prin efectul comun al Art. 148 (2) din Constitutia Romaniei din 2003 si al Hotararii Curtii de Justitie a Uniunii Europene din data de 20 ianuarie 2009, in baza principiului primarii dreptului european asupra dreptului national, Art. 7 este eficace.

Acesta dispune :

« Articolul 7 Concediul anual

(1) Statele membre iau masurile necesare pentru ca orice lucrator sa beneficieze de un concediu anual platit de cel putin patru saptamani in conformitate cu conditiile de obtinere si de acordare a concediilor prevazute de legislatiile si practicile nationale.
(2) Perioada minima de concediu anual platit nu poate fi inlocuita cu o indemnizatie financiara, cu exceptia cazului in care relatia de munca inceteaza. »

De asemenea, Tratatul de la Lisabona din 13 decembrie 2007 dupa ce consacra un drept pentru orice lucrator de a avea o perioada anuala de concediu platit in Art. 31 (2), aminteste in articolul 158 (fostul 142 TCE) ca statele membre « se obligă să menţină echivalenţa care există în privinţa regimurilor concediilor plătite. »

De asemenea alte texte precum Carta Comunitara a Drepturilor Sociale ale Muncitorilor adoptata la data de 9 decembrie 1989 [Art. 8] si Carta Sociala Europeana de la Turino din 18 octombrie 1961 [Art. 2-3 : « minim doua saptamani »]

Curtea de Justitie a Comunitatilor bazandu-se pe aceste surse a estimat ca ar trebui sa asimileze dreptul la concediu la un principiu de drept social al comunitatii de o importanta deosebita [CJCE, 26 iunie 2001, CJCE, 18 martie 2004] care impune tuturor statelor membre sa garanteze existenta drepturilor la concedii platite.

 

Legislatia romana aplicabila dreptului la concediu de odihna

Actualmente in dreptul intern, Constitutia garanteaza  la Art. 41 (2) ca dreptul la concediu este o masura de protectie sociala, iar Codul muncii la Art. 144 (1) prevede ca Dreptul la concediu de odihnă anual plătit este garantat tuturor salariaţilor. Garantiile instituite de norma fundamentala precum si de legea organica ne fac sa afirmam ca dreptul de concediu este de ordine publica – un fel de soclu comun minim de care salariatul poate beneficia.

De asemenea imperativitatea dispozitiilor privind concediul se constata prin faptul ca salariatul nu poate renunta la zilele de concediu, angajatorul fiind obligat sa ii acorde aceasta intreaga perioada. Caracterul sau absolut rezulta indirect din faptul ca desi Codul Muncii nu sanctioneaza contraventional angajatorul pentru neacordarea concediului, totusi lato sensu, normele privind dreptul salariatilor la odihna fac parte din categoria normelor de securitate si sanatate in munca. Astfel, conform dispozitiilor Legii Nr. 319/2006 privind securitatea si sanatatea in munca, anumite sanctiuni contraventionale pot fi considerate ca se aplica pentru nerespectarea concediilor.

nc 3

Recomandare

nc 3Concediul de odihna – cine poate beneficia de acest drept

Conform Art. 144 (1) din Codul Muncii Dreptul la concediu de odihnă anual plătit este garantat tuturor salariaţilor.” Daca examinam aplicabilitatea dispozitiilor, potrivit Art. 2 putem observa ca domeniul este destul de larg, iar dreptul prin extensie se aplica….. citeste mai departe

nc 3Concediul de odihna – care sunt conditiile de exercitare a dreptului

Din interpretarea Art. 145 (2) si Art. 106 (2) pentru CIM-urile cu timp partial, remarcam inprivinta duratei de concediu ca se acorda proportional cu activitatea prestata intr-un an calendaristic, respectiv « proportional cu timpul efectiv lucrat »….. citeste mai departe

nc 3Prelungirea concediului medical peste 183 de zile

Conform Art. 14 al OUG 158/2005, in scopul evitarii pensionarii de invaliditate, medicul primar sau specialist poate propune prelungirea concediului medical peste durata maxima prevazuta de lege in cazul bolilor obisnuite si anume 183 de zile.
Prelungirea concediului medical peste aceasta durata (183 de zile) poate fi cu maxim 90 de zile…. citeste mai departe



Lasă un răspuns

%d blogeri ca acesta: