Domeniul web ca marca.

03-12-15 Ligia Seceleanu 0 comment





Atunci când vrei să îţi deschizi un site, ai nevoie să îţi cumperi un domeniu. Numele domeniului sau al site-ului tău (ex: normacorp.ro) reprezintă o identitate.

Un domeniu există și este găzduit pe un server (adică un calculator conectat la reţea care permite accesul la aplicaţii și fișierele altor calculatoare). În mod normal atunci când îţi cumperi domeniul, îţi cumperi și găzduirea, sau ai propriul tău server, caz în care trebuie să îi asiguri bineînţeles administrarea (mentenanţa).

Odată domeniul cumpărat, avem tendinţa să-l dăm uitării, însă cu 4 pași simpli, ne putem asigura că nu ne trezim cu vreo interdicţie de folosire a acestuia.

 

1.   Un domeniu web este ca și o marcă. Pentru că te reprezintă trebuie să fie distinct, legal, să nu inducă în eroare și să fie disponibil.

Când îţi alegi numele site-ului, nu vrei să fie confundat cu cel al unui concurent, de aceea nu este în interesul tău să găsești ceva abstract și obscur. Încearcă să găsești ceva unic și cu rezonanţă. Evident, numele site-ului nu poate fi discriminatoriu în sine (ex : doarpentrualbi.ro) și nu poate să inducă vreun consumator în eroare (mancareproaspata.ro când de fapt vinzi produse care sunt expirate).

În privinţa disponibilităţii nu trebuie să- ţi faci griji – rotld (autoritatea naţională care gestionează domeniile de tip « .ro ») îţi spune dacă denumirea este sau nu luată.

 

2.   Gândește-te la domeniu ca la o casă virtuală. Dacă aparţine altcuiva dar îţi ţii lucrurile în ea, nu înseamnă că este a ta.

Presupunând că ai început să-ţi construiești blogul pe persoană fizică și a început să aibă atât de mult succes încât fie vinzi publicitate, fie produse, ar trebui să ţi-l treci pe firmă.

Dacă firma pe care ai deschis-o are numele site-ului, titlul de proprietate asupra bunului intangibil, în acest caz site-ul, este oarecum mai ușor de demonstrat. În orice caz, ca în cazul oricărui bun, dacă nu aparţine firmei sau nu este măcar închiriat (sau transferată folosinţa), nu îţi poţi plăti facturile pe firmă.

Costurile de găzduire sunt totuși mai mari pentru o firmă decât pentru o persoană fizică.

 

3.   Rezervarea denumirii de domeniu nu înseamnă că se verifică să nu fie înregistrată vreo marcă cu același nume. Dacă există însă o marcă anterioară rezervării tale a numelui de domeniu, te poţi expune unui proces.

Dacă se întâmplă să fi ales un nume de domeniu care este și o marcă înregistrată, poţi fi dat în judecată pentru contrafacere și să ţi se impună radierea site-ului sau chiar transferul denumirii (nu și conţinutul) către proprietarul mărcii.

Numele site-ului tău nu trebuie să fie nici măcar asemanator cu marca exploatată. Fior.ro în loc de Dior.ro poate crea un risc de confuzie pentru oameni și astfel tu să fii acuzat de reproducere ilegală. Sigur, altfel se pune problema dacă ești de bună credinţă și dorești să exploatezi tot parfumuri sub numele tău din naștere –Fior.

 

4.   Dacă ţi-ai rezervat un domeniu și nu ţi-ai depus denumirea sa ca marcă, te poţi totuși opune înregistrării ulterioare a unei mărci cu numele domeniului.

Urmărind principul anteriorităţii, întrucât ai o activitate comercială pe un site, te poţi opune celui care vrea să folosească o marcă depusă ulterior în aceeași arie de activitate ca și tine. Astfel, pe baza concurenţei neloiale sau a parazitismului, dacă îţi demonstrezi prejudiciul, poţi ajunge chiar să interzici o astfel de depunere.

Dacă site-ul nu este exploatat însă, nu există șanse ca opoziţia sau acţiunea să aibă succes în faţa instanţelor.

Domeniile sau site-urile sunt așadar un element de identitate al firmei și activităţii comerciale. O bună strategie de protecţie aplicată prin contracte potrivite poate conduce la reducerea costurilor.









Lasă un răspuns

%d blogeri ca acesta: