Capacitatea de a contracta

08-04-15 Ligia Seceleanu 0 comment

nc 3

Codul Civil indica la Art. 1180 cum ca, pentru incheierea unui contract, trebuie ca persoanele in cauza sa nu fie declarate incapabile de lege sau oprite de la incheierea de contracte.

Potrivit respectivului articol, daca un contract este incheiat de o persoana declarata incapabila, contractul poate fi anulat in anumite conditii.

 

Ce nu inseamna incapacitate

 

Notiunea de capacitate trebuie distinsa de niste concepte care i se aproprie.

In primul rand absenta consimtamantului, respectiv lipsa de discernamant nu inseamna incapacitate. Lipsa discernamantul este acel caz in care o persoana care are o anumita conditie mentala precara incearca sa contracteze [Art. 1205, NCC]. Exprimarea folosita este destul de generala, fiind vizate toate persoanele care sunt in neputinta de a-si da seama de urmarile faptelor lor. Starea de neputinta poate fi temporara sau permanenta. Consideram asadar ca aceasta nu isi poate exprima consimtamantul, ceea ce este diferit de incapacitate intrucat persoana in stare de neputinta nu este in mod neaparat un incapabil.

O alta notiune apropiata este cea a desistarii. Cazul cel mai intalnit este in cadrul procedurilor administrative, unde administratia deposedeaza debitorul de anumite bunuri prin sechestrare. Intrucat debitorul este desistat, acesta nu isi poate administra bunurile, insa nu este incapabil. Alt exemplu poate fi dat din seria procedurilor de insolventa, in conditiile in care debitorul este supus lichidarii. In cazul in care debitorul este desistat nu isi mai poate gesiona intreprinderea.

Cea de-a treia notiune de care trebuie distinsa incapacitatea este absenta puterii, ceea ce trimite la ideea de reprezentare si de mandat. In cazul reprezentarii o persoana actioneaza in contul altei persoane, spre exemplu in cazul in care se doreste incheierea unui contract intre doua persoane care se afla in localitati diferite.

In privinta persoanelor juridice, reprezentarea este necesara de fiecare data, cel mai adesea realizandu-se prin intermediul administratorului. Puterea este asadar acest act de a-i da o misiune unui reprezentant, cu intelegerea ca puterea este determinata de reprezentat, insa cu anumite posibilitati de a extinde aceste misiuni fara imputernicirea expresa.

Definitia mandatului poate fi regasita in Art. 2009 din Noul Cod Civil. Mandatul sau procura este actul prin care o « parte, numita mandatar, se obliga sa incheie unul sau mai multe acte juridice pe seama celeilalte parti, numita mandant. » Astfel mandantul ii da puterea mandatarului sa faca ceva in numele sau.

Puterea poate avea origine contractuala dar si judiciara. In aceasta ultima ipoteza, consideram ca o persoana isi detine puterea ca urmare a hotararii unui judecator. Un exemplu este un administrator judiciar in cadrul procedurilor de insolventa, unde datorita intrarii in dificultate a intreprinderii, administratorii nu se mai inteleg si pentru solutionarea impasului judecatorul ii da o misiune administratului judiciar.

Mandatul poate de asemenea sa rezulte dintr-o lege, dand astfel posibilitatea unor persoane sa poata actiona in numele si pentru contul altor persoane. Cazul cel mai des intalnit este in materie de dreptul familiei.

Actionand in baza puterilor acordate, o data ce misiunea este indeplinita, puterile dispar, insa contractul ramane. Problemele apar in situatii mai complexe unde reprezentarea se realizeaza diferit – spre exemplu in cazul in care exista un intermediar care actioneaza ca reprzentant.

Reprezentarea poate fi perfecta (ca in cazul agentului comercial) dar si imperfecta (atunci cand intermediarul actioneaza in contul altei persoane, dar in nume propriu – un broker e un potential exemplu). In acest din urma caz, in reprezentarea imperfecta, actiunea in nume propriu face ca persoana sa fie direct actionabila de catre un tert. In primul tip de reprezentare relatiile juridice sunt etanse, insa in al doilea reprezentarea se sterge.

O alta ilustratie este cea in cazul contractului de comisionare [Art. 2043, Noul Cod Civil]. Reprezentarea este imperfecta intrucat comisionarul actioneaza in nume propriu dar pe seama comitentului.

Alte situatii nu sunt atat de clare. In cadrul agentiilor de voiaj, putem sa ne intrebam daca societatea este mandatara sau intermediara. Daca se efectueaza o simpla cerere de bilete, agentul de voiaj este mandatar. Daca misiunea este mai complexa si i se cere organizarea excursiei, atunci putem considera ca este un comisionar.

O alta dificultate de calificare a situatiei este in cazul brokerilor, unde consideram ca mandatul prin reprezentare perfecta nu poate fi aplicat, intrucat brokerul se margineste la aproprierea ofertei de cerere. In acest sens si agentii imobiliari nu pot fi considerati ca indeplinesc un mandat perfect, intrucat nu reprezinta persoana in mod absolut.

Miza se observa in momentul in care daca puterea nu a fost data, contractul este lovit de nulitate relativa. Avand in vedere caracterul reprezentarii perfecte ne putem intreba daca mandantul poate invoca in propriul nume un viciu de consimtamant imputabil mandatarului.  Altfel zis, presupunand ca ne aflam intr-o situatie unde actul a fost incheiat de reprezentant ca urmare a dolului, acel reprezentat ar putea sa se afle in situatia in care ar dori sa-l invoce direct. Aceeasi intrebare se pune si in cazul in care dolul ar fi imputabil persoanei reprezentate si contractul ar fi anulat.

 

Ce inseamna incapacitatea

 

In sens pozitiv examinata, capacitatea este aptitudinea de a contracta. Capacitatea de a contracta se incadreaza in notiunea mai larga de capacitate civila [Art. 28, NCC]. Aceasta capacitate civila se poate separa in doua alte notiuni – capacitatea de folosinta si cea de exercitiu.

Potrivit Art. 34 NCC, capacitatea de folosinta este aptitudinea persoanei de a avea drepturi si obligatii civile. In anumite cazuri extrem de limitate putem considera ca aceasta capacitate este restransa. Mult mai dese sunt cazurile in care capacitatea de exercitiu este restransa. Capacitatea de exercitiu reprezinta aptitudinea persoanei de a incheia singura acte juridice civile [Art. 37, NCC]. In acest caz persoana nu este privata de un drept, insa nu poate exersa ea singura acest drept, intrucat are nevoie de asistenta sau reprezentare, concretizate in regimul specific al tutelei sau curatelei.

Ideea care permite persoanelor sa fie declarate incapabile este slabiciunea concretizata prin lipsa de discernamant.

 

Cum functioneaza incapacitatea de exercitiu

 

O distinctie trebuie facuta datorita regimurilor diferite intre minori si majori.

Pentru minori Art. 38 din Codul Civil dispune ca inceptutul capacitatii de exercitiu se situeaza la implinirea varstei de 18 ani. Pentru cazurile unde lipseste capacitatea de exercitiu, actele juridice se incheie in numele acestora de catre reprezentatii lor legali [Art. 43 (2), NCC]. Explicatia este datorata faptului ca minorii se afla intr-o stare de slabiciune.

Cu toate acestea, situatiile sunt mai complexe de atat, intrucat trebuie sa distingem intre actele vietii curente, ordinare. Acestea pot fi in mod sigur indeplinite de minor. Toate aceste acte din viata de zi cu zi sunt reunite sub Art. 43 (3), care prevede ca in ciuda incapacitatii minorului, pot incheia actele de conservare, precum si actele de dispozitie de mica valoare, cu caracter curent si care se executa la momentul incheierii lor. Totusi indiferent de act, acesta poate fi anulat daca a fost incheiat intr-o situatie care i-ar putea aduce un prejudiciu minorului, chiar si fara dovedirea unui prejudiciu [Art. 44 (1), NCC]. Ideea de protectie este demonstrata si prin faptul ca minorul poate sa ceara el insusi anulabilitatea actului [Art. 44 (2), NCC].

Actele de administrare pot fi insa executate doar de minorul cu capacitatea de exercitiu restransa [Art. 41 (3), NCC] cu conditia sa nu il prejudicieze. In ceea ce priveste actele de dispozitie, pentru sume importante minorul trebuie reprezentat de parinti intrucat pot indatora minorul, de aceea in cazul dezacordul parintilor adesea este necesara autorizarea prealabila din partea judecatorului.

De asemenea exista si anumite acte care nu pot fi incheiate niciodata cum ar fi testamentul [Art. 987, NCC].

In privinta majorilor incapabili, regimul sub care acestia pot incheia contracte difera in functie de tehnica retinuta : fie tutela sau curatela si punerea sub interdictie. Tutela sau mecanisme similare pentru majorul incapabil conduce la reprezentarea acestuia de catre un tutore.

 

Cum functioneaza incapacitatea de folosinta

 

Intrucat regulile sunt diferite pentru persoanele fizice si cele morale, situatiile trebuie examinate pe rand.

Pentru persoanele fizice in materie de contracte, incapacitatea este mentionata in cadrul cumpararii si vanzarii in Art. 1654 si Art. 1655 referitoare la contractul de vanzare. In principiu, toate persoanele pot vinde sau cumpara un bun.

In ceea ce priveste achizitia de bunuri, anumite persoane cum ar fi tutorii care nu pot fi cumparatorii bunurilor ce apartin persoanelor pe care le au in tutela, isi vad acest drept restrictionat. Interdictia i se aplica si mandatarului pentru bunurile pe care ar trebui sa le vanda, intrucat acesta ar putea abuza de situatie. O exceptie exista in ceea ce priveste mandatarii in cadrul unei conventii cu ei insusi cu conditia sa fi fost imputerniciti in mod expres sau contractul de mandat sa excluda orice posibilitate de conflict de interese [Art. 1304 NCC].

Tot in acelasi spirit, functionarii publici si oficialitatile (precum un notar sau executor) nu pot deveni cumparatorii bunurilor pe care sunt insarcinati sa le vanda sau administreze.

In ceea ce priveste persoanele juridice, acestea sunt capabile sa actioneze in limita impusa de obiectul lor social. Principiul este asadar cel al specialitatii – putem da ca exemplu o societate care exploateaza un restaurant.

In afara de aceste restrictii, mai exista si nste interdictii profesionale: pentru a putea exersa o profesie este necesara in anumite cazuri o autorizatie, sub forma de licenta sau acreditare acordata de stat. Exemplele sunt din toate domeniile, dar amintim profesia de bancher si de transportator care sunt reglementate.

Intrucat este nevoie de aceasta autorizatie prealabila, putem sa ne intrebam daca un contract semnat cu o persoana in lipsa acestei autorizatii mai este valabil. In mod sigur persoana se expune la sanctiune penale sau disciplinare, insa un raspuns exact in privinta nulitatii contractului nu poate fi dat. Pentru o exemplificare a unui contract de locatiune declarat nul in lipsa unui aviz necesar pentru constructie, Decizia Nr. 986/2003 a ICCJ poate fi consultata.

Capacitatea este prin urmare o conditie necesara pentru ca un contract sa poata fi considera valid incheiat.

nc 3



Lasă un răspuns

%d blogeri ca acesta: